Doina Federovici sau când uiți că ești la guvernare, că ești din cel mai mare partid de la Putere care a aprobat toate creșterile de taxe, impozite și accize.
Senatorul Doina Federovici, parlamentar al celui mai mare partid din Guvern, a îmbrăcat din nou haina de „scut al vulnerabililor”, anunțând cu o gravitate studiată în detaliu că PSD se opune tăierilor „fără excepții” a salariilor din sistemul bugetar. Mesajul, calibrat să sune a responsabilitate socială, ne avertizează asupra „blocajelor grave” și cere abandonarea „politicilor simpliste de austeritate”. Impecabil ca retorică, dar deplorabil ca memorie și selectiv ca morală.
Dubla contabilitate a milei creștine
Este superb și fascinant cum conceptul „fără excepții” capătă nuanțe diametral opuse în discursul public al doamnei președinte. Atunci când „fără excepții” s-a aplicat creșterilor de taxe și impozite locale pentru pensionari, pentru persoane cu handicap sau pentru cetățenii cu venituri minime, vocea senatorului de Botoșani a fost de o discreție absolută, la fel ca în momentul schimbării criteriilor încadrării în grad de handicap.
Atunci, când redistribuirea poverii fiscală s-a făcut asupra celor care deja nu mai au de unde rupe, aplicarea „toporului” fiscal nu a mai fost un gest barbar, ci a fost botezată „responsabilitate”. Se pare că pentru PSD, buzunarul unui bătrân este o resursă infinită, în timp ce statul de plată al unui birocrat este un text sacru, de neatins.
Doamna Federovici nu reproșează nimic judecătorilor PSD de la CCR
Ceea ce frapează însă cel mai tare în discursul doamnei Federovici este absența oricărei referiri la una din adevăratele găuri negre a bugetului: pensiile speciale. Aici, „indignarea” social-democrată amuțește subit… de ani de zile, pe tot parcursul carierei sale politice. Senatorul PSD nu are nimic de reproșat judecătorilor pe care propriul partid i-a cocoțat la Curtea Constituțională a României (CCR), acei ciudați care fug, la propriu, de orice reformă reală și se opun pentru că așa au primit ordin de la cei care i-au numit acolo.
În timp ce doamna Federovici plânge pe umerii bugetarilor de rând, „specialii” recurg la orice tertip juridic pentru a bloca dispariția acelor pensii nesimțite, plătite din munca milioanelor de români striviți de salariul minim pe economie. Este o sfidare la adresa bunului simț să vorbești despre „echitate socială” când girezi cu tăcerea asupra unei caste care consumă resursele sub protecție politică.
Federovici nu apără profesioniștii bugetari, ci pilele și amantele
În culisele Guvernului, PSD a negociat, a asumat și a aprobat pachetele fiscale promovate de premierul Ilie Bolojan. Odată ieșiți de la masa negocierilor, liderii social-democrați fac o piruetă de imagine: devin brusc opoziție morală pe Facebook, pentru a avea pe cine da vina și în cine lovi public.
Spaima reală a PSD și a doamnei Federovici nu este pentru profesioniștii din sistem, ci pentru armata de sinecuri, pentru ocupanții funcțiilor decorative și pentru acele posturi create special pentru a răsplăti fidelități politice, neamuri sau amante ajunse în instituții. Oamenii buni nu au nevoie de mila doamnei Federovici pentru a fi păstrați în funcții pentru că ei sunt cei care duc greul de ani de zile și ei vor fi păstrați, dar aparatul de partid are nevoie de această retorică pentru a supraviețui. Și există riscul ca bugetarii profesioniști, muncitori, care generează proiectele de investiții și de dezvoltare să se revolte și ei față de PSD și guvernarea Bolojan deoarece și la PNL este la fel ca la PSD, având propria gașcă de amante și neamuri cocoțate în instituții publice. De ce să le tai salariile celor care muncesc doar pentru a proteja niște lipitori de afișe care nu sunt în stare să-și găsească un job în lumea reală? De ce să îi pedepsești pe bugetarii, chiar și pe cei cu carnet de membru de partid, care duc greul activității unei instituții și muncesc și pe cei pe care partidul i-a trimis acolo ca formă de protecție specială, ca formă de protecție a unor persoane pe care nu îi prea duce minte? De ce să sufere ei? Aaa… pentru viitoarele voturi de la alegeri. Dar mai sunt dispuși oamenii care au muncit toată viața cu adevărat să îi țină în cârcă toate amantele și neamurile celor care se cred eterni în politică?
Românii au început să înțeleagă jocul murdar „fără excepții”. Este un principiu rigid când apasă pe umerii celor mulți și vulnerabili, dar devine maleabil când atinge structurile de putere sau privilegiile de la CCR.
Indignarea doamnei Federovici nu este solidaritate socială, este pură strategie de conservare. Stimată doamnă, încrederea publică nu se recuperează prin postări bine formulate pe Facebook, ci prin curajul de a tăia acolo unde luxul sfidează sărăcia. Iar între ceea ce votează PSD la București și ceea ce se vorbește la Botoșani există un hău pe care nicio retorică, oricât de elegantă, de studiată înainte de a fi lansată public, nu îl mai poate acoperi.
Dacă nu reduci din instituții publice, cum mai justifici majorările de taxe? Dacă nu reduci din numărul de bugetari, cum justifici creșterile de impozite? Dacă nu faci diferența dintre bugetarii care muncesc și cei care freacă menta… cum mai spui că este protecție?