„Fiecare om contează” – Scrisoarea unei avocate care luptă pentru adevăr, în memoria unei mame pierdute în sistem
Duminică, 30 martie, la Botoșani va avea loc „Marșul pentru Viață”, parte a unei ample mișcări naționale și internaționale care se desfășoară în peste o mie de localități din România și Republica Moldova. Tema ediției din acest an – „Fiecare om contează” – capătă o încărcătură specială la Botoșani, acolo unde, în urmă cu aproape un an, o tânără mamă a murit în chinuri, ignorată de personalul medical din Maternitate.
Avocata Gianina Poroșnicu, care reprezintă familia Alexandrei Ivanov, a transmis o scrisoare deschisă emoționantă înaintea acestui eveniment, în care aduce un omagiu Alexandrei și lansează un apel la reflecție și schimbare. Cuvintele sale ating o coardă profundă: aceea a responsabilității față de viața celuilalt, mai ales atunci când aceasta depinde, în mod direct, de grija noastră.
„Ce ar putea conta mai mult decât viața? Pentru simplul fapt că se desfășoară prin noi și printre noi, pare de un firesc care nu ne mai lasă timp de meditații…”
Avocata vorbește despre cazul Alexandrei cu o tandrețe care trece dincolo de rigoarea juridică. A fost o tânără care a ales viața, care și-a întemeiat familia din dragoste și care a lăsat în urmă trei copii, prea mici ca să înțeleagă lipsa mamei lor.
„Poate că de acolo, din lumea ei din ceruri, ne urmărește cu amintirea ei luminoasă de mamă… Copii care au nevoie, mai mult ca orice, de iubirea maternă.”
Gianina Poroșnicu nu caută doar vinovați, ci caută să înțeleagă mecanismele tăcute, dar ucigătoare, din sistemul medical – obișnuințe, indiferență, oboseală, ierarhii formale și informale care au făcut posibilă o moarte absurdă și nedreaptă.
„Cred că suntem datori să milităm pentru eliminarea carențelor care au făcut posibilă o asemenea crimă – putem să-i spunem așa, chiar dacă aș putea fi criticată sever pentru afirmație.”
Este un apel la conștiință, dincolo de reguli și protocoale. Avocata face o comparație tulburătoare între ceea ce ar trebui să fie spitalul – un loc al salvării – și ceea ce devine atunci când omul e lăsat pe margine.
„Un cadru medical ar trebui să realizeze că, înainte de toate, în fața sa se află un om în suferință. Nu un număr, nu o fișă. Un om.”
Scrisoarea se încheie cu o trimitere la Pilda bunului samarinean, ca model de comportament uman, empatic și responsabil, într-o lume în care suferința e uneori tratată cu indiferență.
„Anul acesta, să avem cugetele noastre alături de Alexandra Ivanov. Să fim mai atenți cu cei din jurul nostru, de ale căror vieți – vrem, nu vrem – putem depinde.”
Marșul pentru Viață de la Botoșani nu este doar o manifestație pentru valorile creștine sau pentru susținerea vieții de la concepție, ci devine, prin povestea Alexandrei, un strigăt pentru demnitate, pentru empatie și pentru schimbarea profundă a unui sistem care, uneori, uită că „fiecare om contează”.
