Cum distrug liderii PSD, PNL, USR și UDMR o țară cu propriile lor mâini
România nu a fost niciodată prăbușită de dușmani externi. A fost și este demolată cu consecvență, cu răbdare și cu o incompetență organizată de proprii ei lideri politici. Oameni slabi, cu orgolii disproporționate față de capacitățile lor, care administrează criza politică a acestei țări cu același zel cu care și-au administrat privilegiile: cu prioritate absolută față de orice altceva.
Patru ani de guvernare. Ăsta e bilanțul.
PSD, PNL, USR și UDMR nu au câteva luni la putere. Au patru ani, doar 10 luni cele trei împreună cu USR. Patru ani în care au controlat Parlamentul, Guvernul, ministerele, agențiile de stat, comisiile, secretariatele de stat, direcțiile, consiliile de administrație. Patru ani în care au avut resursele, mandatul și timpul necesar pentru a guverna.
Rezultatul? O economie sufocată de taxe. Un consum prăbușit. Un deficit bugetar care a pus România pe lista scurtă a țărilor candidate la retrogradarea la categoria JUNK de investiții de către agențiile internaționale de rating, cea mai umilitoare etichetă economică pe care o poți primi ca stat european. TVA-ul cel mai sufocant din regiune. Gap-ul de TVA în creștere. Evaziunea fiscală, neatinsă. Taxarea pe muncă, printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. PNRR-ul, cu miliarde de euro europene care așteaptă decizii politice ce nu mai vin.
Ăsta e bilanțul celor patru ani. Nu e opoziția care l-a produs. Ei l-au produs. Și, în loc să răspundă pentru el, se luptă să supraviețuiască politic.
Cum s-a dărâmat un guvern și de ce nu s-a mai ridicat altul
Acum două luni, PSD a retras sprijinul politic și a votat, alături de AUR, moțiunea de cenzură împotriva guvernului condus de Ilie Bolojan. Același PSD care guvernase alături de PNL ani la rând. Aceeași criză politică pe care președintele Nicușor Dan a comentat-o cu o frază lașă, ceea ce spune mult: a cerut „dezescaladare”, fără să numească agresorul, fără să spună că PSD aruncă o țară în haos politic pentru calcule de partid.
Ce a urmat ilustrează perfect boala sistemică a clasei politice românești: PSD a zis că susține un guvern fără Bolojan. PNL-USR-UDMR a zis că fără PSD. PSD a zis că nu guvernează cu AUR. AUR a zis că vrea el premierul. Nicușor Dan a nominalizat un premier, Eugen Tomac, care și-a depus mandatul înainte de vot. A nominalizat al doilea premier, Adrian Veștea, care a spart PNL-ul în două și a picat la vot. Bolojan a convocat un congres și i-a dat afară pe ai lui care l-au susținut pe Veștea. Și acum suntem la runda a treia: PSD propune Grindeanu, PNL-USR-UDMR propune Siegfried Mureșan, Nicușor Dan îl acuză pe Ilie Bolojan că minte și că se răzgândește de la o zi la alta, și nimeni nu știe ce urmează.
Nici măcar ei nu știu.
Propunerea cretină a celor de la USR
Dar nimic nu ilustrează mai bine abisul intelectual și moral al acestor lideri politici decât ultima invenție a USR: rotativa la guvernare.
Același USR care acuză PSD de corupție și incompetență, care ani la rând a construit un discurs întreg pe ideea că PSD este pericolul fundamental al democrației românești, propune acum să voteze un guvern PSD minoritar, cu condiția că PSD votează mai întâi un guvern USR-PNL-UDMR minoritar.
Adică: nu mai vor să guverneze împreună, dar propun să se voteze tot unii pe alții, să rămână aceleași patru partide la putere, pe rând, pe tranșe, pe ture. Să conducă dezbinat ce au eșuat să conducă unit. Spectacolul dezintegrării politice servit ca soluție de guvernare.
Dacă cineva mai credea că USR e altceva decât un partid normal de putere, propunerea rotativei a terminat convingerea aia.
Ce nu spune nimeni
În tot vacarmul ăsta, există câteva subiecte de care nu vorbește niciun lider politic, din niciunul dintre cele patru partide. Niciodată. Nici în conferințe de presă, nici în negocieri, nici în declarații televizate.
Nu vorbesc de reducerea TVA-ului care sugrumă consumul și economia reală. Nu vorbesc de reducerea gap-ului de TVA, adică a diferenței uriașe dintre ce ar trebui colectat și ce se colectează efectiv, un jaf organizat care scoate zeci de miliarde din buget în fiecare an. Nu vorbesc de măsuri concrete de reducere a evaziunii fiscale. Nu vorbesc de taxarea pe muncă, una dintre cele mai ridicate din UE, care face angajarea scumpă și îi împinge pe oameni spre economia gri.
Vorbesc exclusiv în termeni politici. „Noi” sau „ei”. „Cu sau fără Bolojan”. „Majoritate sau minoritar”. „Rotativă sau nu”. Gramatica puterii, goală de orice substanță economică.
Contextul pe care îl ignoră
Și toate astea se întâmplă în timp ce:
La granița de est a României, Rusia continuă războiul împotriva Ucrainei, iar presiunile militare și de securitate asupra regiunii sunt la cote pe care Europa nu le mai cunoscuse de decenii. Tensiunile din Orientul Mijlociu alimentează instabilitate globală. Agențiile internaționale de rating urmăresc cu atenție dacă România va coborî sau nu sub pragul de investiție. Miliarde de euro din PNRR stau blocate și așteaptă decizii pe care numai un guvern cu puteri depline le poate lua.
În fața tuturor acestor lucruri, clasa politică română e preocupată de câte fotolii capătă fiecare și cine iese mai bine din conferința de presă de seară.
Ce sunt, cu adevărat, actualii lideri politici. TOȚI!
Nu sunt politicieni care greșesc ocazional. Nu sunt oameni buni puși în situații dificile. Sunt adulți care au ales carierele politice în mod deliberat, au urcat deliberat în structurile de decizie și au eșuat deliberat să servească interesul public pentru că interesul public a concurat mereu, și a pierdut mereu, cu interesul propriu.
Orgolioși fără motiv. Slabi cu funcție.
Urmează o nouă nominalizare. Un nou premier desemnat. Noi negocieri. Noi declarații. Noi conferințe de presă.
Și mâine dimineață, România se va trezi exact unde a adormit ieri seară. Puțin mai sărăcită, puțin mai aproape de prăpastia pe care ei au săpat-o cu atâta hărnicie.