Există o fotografie care spune mai mult decât orice discurs politic rostit vreodată în Botoșani. Trei oameni. Același cadru. Aceeași ocazie solemnă, Ziua Eroilor. Chipuri grave, posturi demne, poate chiar câte o lacrimă de circumstanță pentru cei care au murit pentru o Românie mai bună. Și totuși, în fotografia aceea, județul Botoșani lipsește cu desăvârșire. E prezent prin trupurile lor, dar absent prin faptele lor.
Doina Federovici, Valeriu Iftime, Cosmin Andrei. Trinitatea administrativă a unui județ care pare condamnat să aștepte. Împreună la ceremonial. Despărțiți în tot restul. Iată performanța supremă a politicii botoșănene: să știi să stai în același cadru fără să construiești împreună nimic în afara lui.
Doamna senator sau arta nostalgiei ca strategie politică
Doina Federovici a condus Consiliul Județean Botoșani. A știut ce înseamnă să ai în mână pârghiile administrației. Acum, din fotoliul de senator, privește cum județul pe care l-a administrat arată… cam la fel. Poate cu câteva șantiere în plus, poate cu câteva promisiuni schimbate la față. Dar cu același loc în clasamentul județelor cu cel mai scăzut nivel de trai din România.
Întrebarea care ar trebui să o țină trează noaptea nu este „Cum îl fac pe Iftime să arate prost?”, ci „Cum îl pot sprijini pe Iftime din postura de lider PSD?” Senatul nu este un post de comandă pentru sabotarea urmașului. Este, în teorie, o tribună de la care se cer bani, proiecte și atenție pentru Botoșani. Se pare că tribuna aceea e mai des folosită pentru altceva.
Doamna senator, când ați ridicat ultima dată telefonul să spuneți unui șef de la București, coleg cu dumneavoastră de partid: „Nu contează că e al lui Iftime, contează că e al Botoșaniului!”? Dacă răspunsul vine greu, poate că acela e momentul de care aveți nevoie.
Domnul președinte sau omul care vrea să câștige totul singur
Valeriu Iftime a preluat CJ-ul Botoșani cu entuziasmul unui antreprenor care cucerește o nouă piață. Și da, omul de afaceri din el știe că o afacere nu merge dacă partenerii se sabotează reciproc. Dar politicianul din el pare să fi uitat complet lecția asta. Și el este un om politic și un actor desăvârșit.
Există un paradox fascinant în cazul domnului Iftime: un om care a știut să construiască în business, dar care în administrație și politică pare mai interesat de scorul personal decât de scorul județului. A vrea să strălucești mai mult decât Federovici și Andrei la un loc nu e ambiție, e vanitate costisitoare pe banii botoșănenilor. El nu pierde, doar câștigă, dar noi, botoșănenii simpli, pierdem enorm.
Botoșaniul nu are nevoie de un președinte de CJ care câștigă bătălii de imagine. Are nevoie de unul care pierde câte un orgoliu și câștigă câte un proiect prin colaborare, prin dialog, prin echipă cu adversarii politici. Iar asta ar însemna mai mult decât orice trofeu politic. Nu poți să te aștepți la sprijin politic jignind și umilind tot timpul adversarii.
Domnul primar sau rivalul propriului județ
Cosmin Andrei conduce municipiul reședință de județ. Botoșani, orașul care ar trebui să fie locomotiva, vitrina, argumentul că se poate. Și totuși, primarul pare mai preocupat să fie mai vizibil decât președintele CJ-ului decât să fie mai eficient pentru cetățenii săi.
Domnule primar, Botoșaniul municipal nu există în vid. Depinde de județ, de relația cu CJ-ul, de proiecte care trec dincolo de granițele unui bulevard sau ale unui parc renovat. Când Botoșaniul orașului merge prost, nu câștigați nimeni dintre cei trei, nici dumneavoastră, nici Iftime, nici Federovici. Dar cetățenii pierd sigur.
Rivalitatea cu CJ-ul nu vă face mai mare. Vă face, pur și simplu, mai puțin eficient decât ați putea fi. Exemplu a fost politica grețoasă făcută de Andrei și consilierii județeni la stabilirea bugetului împărțit de Consiliul Județean condus de Valeriu Iftime.
Dialogul mort și costul său real
Știți care e cel mai mare proiect comun al celor trei lideri ai Botoșaniului în ultimii ani? Lipsa oricărui proiect comun. E un record negativ obținut prin efort colectiv, poate singurul în care cei trei au colaborat cu adevărat.
Botoșaniul figurează constant printre județele cu cel mai scăzut PIB per locuitor din România și din Uniunea Europeană. Nu e o statistică abstractă. E copilul care pleacă la facultate în Cluj sau București și nu mai vine, e medicul care alege Iași sau Germania, e investitorul care se uită pe hartă, vede Botoșani și alege Suceava sau Iași pentru că acolo, cel puțin, oamenii par să tragă în aceeași direcție câteodată.
Fiecare piedică politică pusă de o tabără celeilalte nu e o victorie. E un drum neasfaltat în plus. E un proiect european ratat. E un spital care nu se renovează. E un an în plus în care Botoșaniul rămâne același în timp ce restul țării, încet-încet, înainte.
O veste proastă și una bună pentru cei trei
Vestea proastă: alegerile vor veni. Și botoșănenii vor vota din nou. Iar dacă în 2028 sau 2029 județul arată la fel ca în 2024, același loc în clasament, aceleași probleme, aceleași lamentări, nu va mai conta cine a pus mai multe piedici cui. Va conta că niciunul dintre ei nu a fost suficient de mare încât să treacă peste propriul ego.
Vestea bună: mai e timp. Nu mult, dar suficient pentru ca cei trei să demonstreze că sunt altceva decât ce arată acum, trei oameni capabili să stea în același cadru fără să construiască nimic în afara lui.
Doamnă, domnilor, imaginați-vă pentru o clipă, doar o clipă de vulnerabilitate sinceră, că înainte de a pune o piedică, v-ați întreba: „Asta ajută Botoșaniul sau îmi ajută mie scorul?” Imaginați-vă că înainte de a refuza un dialog, v-ați întreba: „Ce pierde județul dacă eu câștig bătălia asta de orgoliu mic?”
Dacă răspunsul vă deranjează, înseamnă că aveți încă conștiință. Și conștiința e primul pas spre schimbare.
Botoșaniul nu cere iubire între Federovici, Iftime și Andrei. Cere doar atât: să nu fie sacrificat pe altarul rivalităților lor.
Deocamdată, sacrificiul continuă.
Dar la noi asta este o obișnuință. Au fost lupte de orgolii între foști primari, foști președinți de CJ și președinți de partid la fel ca acum. Florin Egner nu s-a prea înțeles cu Mihai Baltă. Cătălin Flutur, în calitate de primar, nu s-a înțeles cu senatorul Liviu Câmpanu, care era președintele PNL. Apoi, a fost duelul în tăcere, între Flutur și Mihai Țâbuleac, fost președinte al Consiliului Județean. A fost ”explozie” între Ovidiu Portariuc și Florin Țurcanu. Am avut apoi parte de o coabitare fără reușite între Flutur și Costică Macaleți. Singura dată când ”palatele” nu s-au sabotat a fost în 2020-2024, când primar a fost Cosmin Andrei, iar președinte al CJ era Doina Federovici.