Alin Ușeriu, la Darabani: „Via Transilvanica nu se va opri aici”. Ce câștigă Botoșaniul dacă prinde cel mai puternic brand turistic al României

Cel mai nordic oraș al țării ar putea deveni, în câțiva ani, un punct de pornire pentru unul dintre cele mai de succes proiecte turistice din România. Alin Ușeriu, fondatorul Via Transilvanica, a fost la Darabani, invitat de Ștefan Teișanu și Alex Teioșanu, într-o vizită care pune pe masă o oportunitate rareori întâlnită pentru un județ din nord-estul țării: extinderea rutei de drumeție de lungă distanță pe teritoriul Botoșaniului. Pe lângă aceștia, la întâlnire a mai participat și primarul Alin Gîrbaci, dar și Vali Catargiu, cel care ”desenează” traseele pentru proba de MTB din cadrul festivalului Zilele Nordului.

O invitație de doi ani, ajunsă la „treaba devine serioasă”

Ușeriu a povestit că discuția despre extinderea traseului spre Darabani nu e ceva apărut pe moment, ci rezultatul unei insistențe de doi ani din partea fraților Ștefan și Alex, inventatorii Zilelor Nordului.

„Am avut o invitație destul de serioasă, care s-a lungit pe doi ani de zile. Ștefan Teișanu a fost foarte insistent în a mă chema să vorbim despre această posibilitate. Am venit anul trecut, era alt peisaj, era iarnă, am venit și am povestit și am luat în calcul acest lucru, și acum practic sunt aici pentru că treaba devine serioasă.”

Avertismentul lui rămâne însă clar și util pentru orice autoritate locală care visează la un asemenea proiect:

„De la a dori și a ne imagina și a visa Via Transilvanica în Darabani, și până a se implementa și a funcționa, este cale lungă. Este un drum de lungă distanță pe care eu aș vrea cumva să-l începem, pentru că orice călătorie, oricât de lungă ar fi ea, începe cu primul pas.”

„Drumul care unește”, dar nu așa cum crede toată lumea

Cea mai valoroasă precizare făcută de Ușeriu este, de fapt, o corecție de percepție. Motto-ul Via Transilvanica, neschimbat din 2018, este „drumul care unește”.

„De ce trebuie să menționez de fiecare dată treaba asta? Pentru că nu el unește, el oferă un context în care noi să funcționăm ca echipe, care să ne valorizăm locurile unde suntem, care să le punem laolaltă și să formeze o poveste. Și această poveste, de fapt, este povestea unei țări care funcționează după niște reguli și după niște valori.”

Cu alte cuvinte, drumul nu e un cadou care rezolvă totul singur, e o infrastructură pe care comunitatea trebuie să știe să o folosească.

Cifrele care contează pentru economia locală: creșteri de până la 600%

Pentru autoritățile și antreprenorii din Botoșani, cea mai importantă informație din declarațiile lui Ușeriu este, probabil, aceasta:

„Pe Via Transilvanică avem creșteri de 400, 500, 600% a ospitalierilor, care înseamnă locuri de muncă, care înseamnă antreprenoriat. Antreprenoriatul local se știe că el adaugă ceva localității unde se formează. Este un antreprenoriat fără de care nu poate să funcționeze [proiectul].”

Ușeriu a fost, de altfel, tranșant despre condiția acestui succes, avertizând asupra riscului ca fondurile primite din exterior să fie irosite dacă nu sunt însoțite de implicare locală:

„Ar putea să vină orice proiect, nu de la Uniunea Europeană, poate să vină un proiect și de la bunul Dumnezeu, dacă el vine și implementează ceva cu care noi nu suntem de acord și nu știm cum să-l folosim, acel lucru va fi o risipă, din punctul meu de vedere, și sunt multe proiecte făcute în România care au această valență. La Via Transilvanica lucrurile sunt un pic diferite: încercăm să găsim o modalitate de funcționare care să nu se bazeze pe un avantaj venit de undeva, ci să fie din interiorul nostru… noi să creăm cărare.”

Lecția Dacia-Maroc: de ce România nu are încă „produsul” ei turistic

Unul dintre cele mai memorabile momente ale discuției este comparația pe care Ușeriu o face cu industria auto.

„Am fost odată în Maroc și am aflat cu tristețe că marocanii cred că Dacia este produsul lor național, este ‘Marocan Car’, așa zic ei. De ce? Pentru că, cumva, inclusiv Dacia a plecat în Franța și de acolo a ajuns în Maroc, pentru că acolo se produce, și noi s-ar putea să avem, din această cauză, o înstrăinare practic a mărcii noastre.”

Concluzia lui este directă: din experiența sa de opt ani ca „drumar”, România nu are încă un „produs” turistic cu adevărat al ei, recunoscut ca atare, iar Via Transilvanica ar putea fi exact asta, dacă e construită corect, „din interior”, fără să depindă doar de un avantaj extern.

„Am trimis inima înainte, apoi sufletul, acum a venit mintea”

Ușeriu a descris procesul prin care a ajuns la decizia de a lua în serios extinderea spre Darabani printr-o imagine memorabilă, care spune multe despre modul lui de lucru, entuziasm, dar și rigoare:

„Am făcut primele luni din armată la Botoșani. Eu am venit, am trimis inima înainte, pe urmă am trimis sufletul să se ducă să vadă cum este pe aici, și acum a venit mintea mea. Iar mintea mea este setată ca să aibă reguli, să aibă un plan concret: ce facem, spunem; ce spunem, facem!”

Explicând conceptul din spatele proiectului, Ușeriu a ținut să clarifice ce înseamnă, de fapt, geografia Via Transilvanica:

„Via Transilvanica înseamnă Darabani-Drobeta Turnu Severin, înseamnă Darabani-Brașov, înseamnă Darabani-Putna. Identitatea Via Transilvanica a avut într-adevăr nevoie de un timp de gândire, eu merg cu mare drag peste tot, dar noi trebuie să avem grijă de identitatea Via Transilvanica, și ea va începe totdeauna de la Putna.”

Motivul e strict practic, nu simbolic: primele zile de drum de la Putna sunt extrem de solicitante fizic, cu diferențe de nivel de peste 1.000 de metri în Bucovina, așa că traseul dinspre Darabani ar putea servi drept variantă mai accesibilă de debut pentru drumeții.

„Urmează de la Putna trei zile extrem de grele, cred, pentru toată lumea. Va fi foarte bine ca primele trei-patru zile să fie petrecute mai degrabă într-un peisaj care să nu te pună la eforturi considerabile. Una este să mergi printr-un loc deluros, și alta este să treci munții Bucovinei cu diferență de nivel de peste 1.000 de metri.”

Vizunea pentru Botoșani: nu doar Darabani, ci un hub spre Cernăuți, Moldova și Dobrogea

Poate cea mai importantă declarație pentru latura economică și turistică a județului este cea despre viitor.

„Via Transilvanica nu se va opri la Darabani. Deci practic s-ar putea să plece de aici… poate în Cernăuți, poate în Republica Moldova, poate se va duce până în Dobrogea, poate va coborî către Botoșani și va merge la Iași sau va merge la Piatra Neamț. Din punctul meu de vedere, noi avem nevoie la nivel național de un proiect mare… din punctul meu de vedere, Via Transilvanica este un drum de lungă distanță, viu, fără oprire, care poate să treacă prin toate regiunile istorice ale României.”

Astfel, Darabani nu ar deveni doar un capăt de linie turistic, ci un nod de conexiune între regiuni istorice românești și, potențial, între țări, un argument greu de ignorat pentru orice strategie de dezvoltare turistică a județului.

Ocazia unică oferită de Ușeriu și frații Teișanu: Botoșani, pe harta marilor târguri de turism din lume

Ușeriu a explicat și mecanismul concret prin care Botoșaniul ar câștiga vizibilitate:

„Dacă acest lucru se va întâmpla pentru Darabani și pentru județul Botoșani, județul Botoșani se include în cele 10, apoi 11 județe care vor reprezenta România la orice târg de turism din lume. Prin urmare, va fi un produs excelent care va atrage un tip de circuit socioeconomic care nu va fi de neglijat, care va fi consistent, dar avantajul socioeconomic nu este și cel mai mare, este mai ales cel de reprezentare.”

Mărturisirea lui este la fel de directă cu privire la rolul central pe care evenimentele locale l-au avut deja:

„Dacă nu erau aici Zilele Nordului, eu nu știam de Darabani. Dacă nu erau Zilele Nordului făcute de acești băieți, Teișanii, eu nu aveam încredere să vin la Darabani.  Aici am venit pentru că am avut încredere în proiectul lor. Am avut încredere că ei mă cheamă, am avut încredere că nu pierd vremea, pentru că ei deja au făcut ceva care seamănă cu o identitate foarte puternică.”

Ce trebuie să facă autoritățile și ONG-urile locale

Ușeriu a fost explicit despre rolul autorităților locale: Via Transilvanica nu funcționează cu bugete publice:

„Asta este singura șansă ca Via Transilvanica să supraviețuiască, pentru că noi, neavând bugete publice la dispoziție pe care noi funcționăm, totul se face pe donații, pe sponsorizări, pe membership. Sigur, acum ne dorim să putem ajunge aici să accesăm și granturi internaționale … așa cum au fost cele din PNRR sau cele din ADR-uri, care există și aici, sau fondurile europene. Acele fonduri trebuie să le acceseze județul, ca să-și creeze infrastructura, o cărare înierbată.”

Mesajul lui pentru comunitate e la fel de direct: pietrele de graniță ale traseului, odată montate, vor fi ale celor din Botoșani.

„Promit că, atunci când vor fi bornele de pe Via Transilvanica montate aici, vor veni oameni din toată lumea și vor merge de la o piatră la alta. Pietrele vor fi în grija voastră, pentru că Via Transilvanica va fi în județul Botoșani, dar vor fi ale voastre, ale celor din Botoșani. Ei trebuie să le cumpere, să le finanțeze, să aibă grijă de acest proiect”, a spus Ușeriu.

Nu e un proiect „primit de-a gata”, ci unul care cere angajament local continuu, pe termen lung:

„Noi vrem ca proiectul să fie perpetuu, să fie folosit peste 50 sau 100 de ani, și nu vrem să fie o oportunitate care, dacă apare mâine, toată lumea va zice: ‘No, unde s-au dus drumeții din toată lume?’ Nu funcționează așa. El funcționează atunci când echipa de aici va funcționa ca o franciză și va reprezenta toate valorile pe care le-a adunat comunitatea locală la un loc.”

Ușeriu a confirmat că a parcurs deja pe jos porțiuni din traseul dintre Putna și Darabani, alături de echipa locală care se formează pentru acest proiect:

„A fost o zi de lucru cu echipa care se încheagă aici, în Botoșani, ca ei să vadă ce-mi doresc de la traseu. Deci după ce ei vor termina tot traseul dintre Putna și Darabani, eu o să mai revin o dată cu mare plăcere.”

Revine la Zilele Nordului, de data asta cu fratele său

Fondatorul Via Transilvanica a confirmat că va reveni la Darabani cu ocazia Zilelor Nordului, de această dată alături de fratele său, ultramaratonistul Tibi Ușeriu.

„Trebuie să revin la Zilele Nordului. Este o promisiune pe care am făcut-o și eu, și fratele meu, Tibi Ușeriu. Vine cu mine și vom fi la Zilele Nordului aici.”

Va veni „în calitate de invitat”, nu de lucru, dar promisiunea rămâne fermă, la fel ca cea a murăturilor moldovenești din zona Darabaniului de care s-a lăsat cucerit și pentru care spune că se va întoarce cu mare drag. Iar legătura pe care o are cu proiectul e, spune el, una profund personală:

„Abia atunci când mi-am cumpărat o piatră de Via Transilvanica, care este a mea, când am împlinit 50 de ani… n-am făcut nimic până când nu mi-am achiziționat și eu de pe Via Transilvanica o piatră, și asta cred eu că trebuie să se învețe și aici.”

Legătura lui cu traseul nu e doar de fondator, ci și de om care l-a parcurs efectiv, în întregime, de mai multe ori:

„Am făcut Via Transilvanica deja de trei ori pe jos. Am mers 4.500 de km numai pe Via Transilvanica, în 2022 și în 2025. Am început să am răsplata înapoi. România se dezvăluie într-un fel în care eu nu știam că se dezvăluie. Nu o cunoșteam … adică cunoșteam România, umblasem pe toți munții, dar niciodată n-am luat țara la pas.”