În dimineața zilei de 18 august 2023, Alexandra Ivanov a murit, sau a fost lăsată să moară, la doar 25 de ani și însărcinată în trei luni, după nouă ore de nebăgare în seamă și chinuri cumplite, într-un salon al Spitalului județean Botoșani. ”Nu mai rezist de durere! Vă rog din suflet!”, îi scrisese, implorator și inutil, cu patru ore înainte, medicului de gardă. Cu doar câteva momente înainte de a muri, ultimul ei sms, trimis la 7,05 familiei, a fost: ”Nu am aer!” Singura ”intervenție medicală” de care avusese parte, între aceste două sms-uri disperate, i-a fost acordată, verbal, de către o doamnă asistentă: „Hai, nu te mai alinta!”
Că instinctul asistentei fusese fără cusur, o dovedește faptul că Alexandra Ivanov, într-un ultim act de alint pe această lume, a ales să trimită ultimul mesaj familiei. Nu celor care, conform jurământului, ar fi trebuit să îi salveze viața. Avusese destulă vreme să realizeze că de la aceștia nu mai avea niciun sens să se aștepte la altceva, în afară de nepăsare. În fiecare secundă din cele nouă ore de calvar, în care fusese tratată cu indiferența angajaților, își putuse citi propria-i condamnare la moarte. Tocmai de aceea a ales să le scrie, într-un ultim gest de speranță, așteptând, cumva, o minune de la cei de care fusese întotdeauna înțeleasă.
Din august 2023 până acum, au fost efectuate două expertize medicale. Specialiștii din Botoșani au fost de părere că Alexandra Ivanov ar fi murit oricum. Indiferent de reacția sau implicarea cadrelor medicale. Chiar și în ciuda faptului că, cu ceva vreme în urmă, într-o situație similară, Alexandra Ivanov fusese tratată corespunzător și vindecată, culmea, în cadrul aceleiași unități spitalicești. Doar că atunci avusese norocul de a fi încăput pe mâna unor oameni cu suflet. Expertiza specialiștilor de la IML Botoșani a concluzionat că în august 2023, embolia și infecția lichidului amniotic ale Alexandrei ar fi constituit cauzele decesului.
Cel de al doilea raport de specialitate, cerut ulterior de către membrii familiei, precizează că, dacă în cele nouă ore de calvar Alexandrei i s-ar fi administrat măcar un antibiotic, mama celor doi copii s-ar fi putut bucura și în ziua de azi de prezența micuților ei. Și că o seamă de erori sau scăpări ale profesioniștilor implicați, ce s-ar putea dovedi semnificative în elucidarea speței, nu ar fi fost luate în considerare de către cei care au întocmit concluziile primei expertize medicale.
Cazul Alexandrei Ivanov, mai precis rezolvarea spitalicească a problemelor ei medicale, în primă instanță, și decesul acesteia, cauzat de exact aceleași probleme, la câțiva ani după aceea, semnalează degradarea, în timp, a sistemului sanitar românesc. Nu am observat ca această chestiune, pusă alături cu incendiile mai multor unități spitalicești și cu alte semnale, ce întregesc acest tablou sumbru, să se fi aflat printre preocupările responsabililor din domeniu. Acest lucru oferă indiferenței angajaților nu doar o justificare de genul ”dacă nu le pasă nici măcar celor de sus”, ci chiar un fel de încurajare tacită. De aceea, consider decesul Alexandrei Ivanov un caz emblematic pentru întregul nostru sistem medical și sunt de părere că autoritățile din domeniu ar trebui să nu aibă somn până când mecansimele de reglaj administrativ nu ar fi ele însele vindecate, astfel încât asemenea situații să nu mai fie posibile.
Chiar dacă indiferența halatelor albe care au judecat dreptul la viață al Alexandrei Ivanov nu va putea ocoli judecata lui Dumnezeu, ea apelează, acum, la judecata profesioniștilor din justiție, cu speranța de a îi fi îndulcite remușcările și de a primi, din partea completului de judecată, un tratament complet diferit față de cel pe care a fost în stare de a i-l acorda Alexandrei. Deveniți din judecători, judecați, cei în situația de a-i fi refuzat Alexandrei dreptul la viață nădăjduiesc, încă, la o viață cu drepturi depline. Speranța, care i-a declanșat victimei nepăsării cadrelor medicale impulsul de a trimite familiei, semnificativ căci acuzator și deznădăjduit, acel ultim sms, și-a făcut datoria și în cazul nepăsătorilor. Chinurile prin care a trecut, însă, tânăra mamă din Botoșani, îi vor urmări, probabil, până după moarte pe cei care au ales să i le ignore, în acele ultime ore de viață.
Își vor mai găsi, oare, sms-urile Alexandei Ivanov, din lumea în care a ajuns, vreun destinatar în lumea pe care, acum doi ani, a fost silită să o părăsească? Răspunsul la această întrebare îl vom afla, probabil, abia după sentința definitivă a instanței de judecată.
Autor: avocat Gianina Vera Poroșnicu