Profesorul Daniel Botezatu s-a ținut de cuvânt și a explicat public, pe contul său de Facebook, motivele pentru care a fost schimbat de la conducerea Inspectoratului Școlar Județean Botoșani.
Acesta îl acuză pe Costel Șoptică, președintele PNL Botoșani, de faptul că l-a schimbat pentru că nu a vrut să meargă în județ să îi facă acestuia campanie electorală la alegerile interne din partid.
Totodată, profesorul Botezatu susține că actuala conducere a PNL a vrut să îi ofere mai multe funcții de conducere pe care le-a refuzat.
”Pur și simplu m-ați eliminat din echipa de conducere”
Vă redăm integral postarea profesorului Daniel Botezatu:
I-aș ruga pe artizanii schimbării mele din funcția de inspector școlar general să mă lase în pace, să nu mai pomenească numele meu în spațiul public în contexte mincinoase! Am fost schimbat din funcție, domnule deputat Șoptică, nu pentru că nu am vrut să fac echipă cu doamna Macovei, cum ați afirmat în urmă cu o săptămână și mai bine. Nu mi s-a acordat această variantă, pur și simplu m-ați eliminat din echipa de conducere, atâta vreme cât echipa de conducere numără trei persoane. Cauza? Faptul că nu m-am plimbat prin județ pentru a vă face campanie la alegerile interne din partid. Nici nu puteam, deontologic vorbind, atâta vreme cât aveam de condus un inspectorat școlar de care depind destinele a zeci de mii de elevi, profesori, părinți. Un inspectorat școlar nu se conduce de pe coclauri, în paralel cu o campanie electorală pentru un om. Că a fost un lucru premeditat schimbarea mea o dovedește Ordinul de ministru prin care aceasta mi-a fost adusă la cunoștință, în cuprinsul căruia se arată clar că referatul de aprobare a schimbării mele are data 21 iulie 2021! În ceea ce privește declarația doamnei Macovei, că a avut, în 2012, opțiunea de a reveni la catedră, la fel ca mine, în 2021, fac o cuvenită rectificare: în 2012, nimeni nu i-a dat opțiuni, alternative la alte funcții de conducere, îndrumare sau control, revenirea la catedră fiind, pentru domnia sa, singura opțiune! Mie mi s-au propus acum, e drept, niște funcții pe care le consider sinecuri: director la Palatul Copiilor, director al Centrului de Excelență, eventual director la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Le-am refuzat, spre marea mirare a celor care mi-au făcut propunerile și care comentau că e păcat de experiența mea, de parcă revenirea la catedră ar fi o rușine. Nu e o rușine, dar unii obișnuiți cu aerul tare al înălțimilor funcțiilor nu pot concepe asta. În 1993 am absolvit, cu media de licență 10, Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, iar în urma concursului de titularizare, noțiune străină unora, poate pentru că nu a fost experimentată pe propria persoană, am obținut postul de profesor de istorie la colegiul sus-menționat. Era tot ceea ce îmi dorisem, să fiu profesor și să activez în cadrul liceului al cărui elev fusesem cândva. Facultatea m-a calificat pentru meseria de profesor, nu de inspector școlar general, inspector școlar, director sau lider de partid. Există viață și după inspectoratul școlar, iar frumusețea acesteia nu poate fi niciodată înțeleasă de aspiranții la cariere nedidactice. Sper ca aceasta să fie ultima clarificare din spațiul public referitoare la ceea ce îmi doresc eu și cred alții că mi-aș dori. Între acestea, orice asemănare este exclusă! Închei prin a ura succes noii echipe de la Inspectoratul Școlar și – parafrazându-l pe Cuza la plecarea de pe tronul României, iertată fie-mi comparația – îmi doresc „Să dea Dumnezeu să îi meargă ISJ mai bine fără mine, decât cu mine”.
