Singura femeie care a anunțat până acum că va candida la funcția de primar al municipiului Botoșani, antreprenoarea Mihaela Stoiciuc Vasilică, i-a criticat dur pe toți cei care au condus urbea până acum și se fac vinovați de felul în care arată orașul.
Într-o radiografie dură făcută rezultatului administrației locale din ultimii 16 ani, Mihaela Stoiciuc Vasilică a scos în evidență realitățile crunte din municipiu care deranjează pe marea majoritate a cetățenilor.
O mare parte a analizei făcute de Mihaela Stoiciuc Vasilică, susținută de Pro România, este o critică adusă administrației primarului Cătălin Flutur, ceea ce este normal pentru că aceasta vrea schimbarea primarului în exercițiu.
Vă redăm integral analiza făcută de Mihaela Stoiciuc Vasilică:
”Avem nevoie de o administrație locală in slujba cetățeanului, nu in slujba intereselor personale. In ultimii 16 ani asistam la un ping-pong de responsabilitate între putere și opoziție care nu face decât sa întârzie dezvoltarea Botoșaniului. Pentru cei care au cum compara, este clar ca suntem cu cel puțin 20 de ani in urma altor orașe din țara.
Ca simplu locuitor al acestui oras, ca cetățean care am ales sa îmi întemeiez o familie, o afacere, sa plătesc rate in Botosani, nu sunt satisfacută de plângăcioșii care declara “Eu sunt deștept, am vrut sa fac, dar nu m-au lăsat ceilalți.”. Cred ca e vremea ca aceștia sa se dea la o parte, sa lase pe alții mai pricepuți sa se ocupe. O cârpeală pe ici pe colo, 10 schimburi de pavele, o Cornișa unde poți muri din lipsa de salvamar, blocuri construite de 2 ani fără utilități, un Teatru in coma indusa, drumuri ca in Evul Mediu in oras și alte câteva mărunțișuri nu justifica impaunarea unora și dorința de a rămâne la conducerea orașului. Trebuie sa recunoaștem ca nu s-a făcut nimic. Doar s-au clădit afaceri și averi personale.
Va rog sa luați promisiunile electorale de acum 4 ani și sa urmăriți exact ce anume s-a realizat. Va rog sa le luați și pe acelea de acum 8 ani. Veți vedea ca sunt identice. Va rog sa le urmăriți și pe cele care se vor lansa acest an. Tot pe-acolo vor fi.
Când te afli in imposibilitate de a manageria un oras, îți dai demisia, nu stai 4 ani și mai ceri încă 4.
In privat lucrurile stau clar – nu îndeplinești sarcinile de serviciu, ești concediat. Populația trebuie sa realizeze ca poate “concedia” prin votul ei pe acei care nu și-au respectat promisiunile electorale.
Botosani nu e un sat fără stăpâni, unde sa vii, sa te plimbi printre votanți, sa strângi mâini, sa faci plecăciuni, sa promiți marea cu sarea și apoi sa îți bati joc de locuitori.
Botosani e un oras care merita mult mai mult decât o eterna cârpeală.
Meritam drumuri asfaltate, canalizări funcționale, siguranța pe strada, creșe, gradinite normal populate, scoli dotate corespunzător secolului XXI, meritam Teatru, meritam Filarmonica, meritam Case de cultura moderne, meritam spitale dotate, meritam multe multe multe lucruri care, după cum se vede, nu interesează pe nimeni.
Intr-un oras UE este inadmisibil sa trăiești zi de zi intr-o continua bătaie de joc – pe strada, in mașina, la ghișee, in relațiile cu autoritățile, la grădinița sau la școala cu copiii, la restaurant, la plimbare etc.
Avem o stima de sine scăzută – trebuie sa ne respectam la adevarata valoare și sa ne cerem drepturile!
“Vreau respect!”, “Vreau cresa pentru copilul meu!”, “Vreau sa nu mai fiu purtat cu greața de la un ghișeu la altul!”, “Vreau Teatru!”, “Vreau siguranța pe strada!”, “Îmi vreau părinții acasă!”, “Îmi vreau copilul in țara!” – fiecare trebuie sa își strige păsul! Acum! După – e prea târziu!
Am trăit 4 ani “fabulosi”, in care nu s-a făcut nimic. Dar nimic. Doar s-a inaugurat in graba o Cornișa chinuita care, pentru cei care au mai umblat prin țara, spune multe, numai “wow” nu! Teatrul – mort in continuare. Tramvaiele – sar de pe șine mai ceva ca popcornul in tigaie. Oamenii se îngroapă in continuare 3 intr-o groapa cu șpăgi uiriase. Cei din cartierele de case au nevoie de cizme de cauciuc pana la genunchi sa ajungă acasă, spații comerciale pentru tinerii afaceriști nu se găsesc nicăieri decât cu “taxa” adecvată.
Avem 75 de locuri la cresa municipala la o populație de 100.000 de locuitori. Avem un centru istoric fabulos neexploatat la adevarata sa valoare pentru a nu deranja votanții. Avem un Colegiu care se prăbușește peste copii. Și as putea enumera pana mâine.
Și rămân perplexă când văd ca exista atâta tupeu de a ni se spune in fața ca totul e fabulos, ca ce fabulosi sunt actualii conducători, cât lapte și miere curge pe străzi, câți câini cu colaci in coada aleargă prin parc șamd. Adică suntem luați se prosti. Și, probabil, o meritam, de vreme ce ne încăpățânam sa votam aceleasi greșeli.
Ni se arunca in fața niște proiecte mărunte de parca ar fi cine știe ce realizări și niște atrageri de fonduri europene care, de multe ori, sunt mai mici decât cele atrase de întreprinzătorii privați. Și noi ar trebui sa cădem pe spate. E drept, ca sunt mulți care aunt impresionați de așa ceva, dar când ai umblat puțin prin lume, nu mai merge!
Eu știu ca se poate altfel. Știu ca se poate muuuult mai bine. Dar, culmea, nu se vrea. Nu se vrea de către “actualii”, care, evident, vor sa isi păstreze pozițiile, dar nu se vrea nici de o parte de populație, convinsă prin manipulare ca mai bine de atât nu se poate. Ba se poate! Știu ca se poate! Sunt oameni care va pot arata ca se poate!”
