PSD, „parte a soluției” sau arhitectul problemei? Analiza unei postări care îi consideră limitați pe cititori
Deputatul Marius Budăi, fost ministru al Muncii, anunță că PSD a ales „să fie parte a soluției” și susține intrarea partidului la guvernare. Problema este că problema pe care PSD pretinde că o rezolvă a fost creată chiar de PSD. O postare în care deputatul Budăi vorbește despre responsabilitate, fără să-și asume vreuna.
„Economia României nu mai poate aștepta”. Cine a pus frâna?
Postarea deputatului Marius Budăi începe cu o afirmație de principiu care sună bine în orice comunicat de partid: „PSD a ales să fie parte a soluției. Economia României nu mai poate aștepta!”
Urmează argumentul central: „România are nevoie de un guvern cu puteri depline, de decizii clare și de măsuri concrete pentru relansarea economiei și protejarea oamenilor. Prelungirea blocajului politic ar însemna costuri tot mai mari pentru întreaga țară.”
Corect. Blocajul politic costă. Numai că blocajul politic din care PSD își construiește acum discursul de salvator nu a apărut de nicăieri, ca o calamitate naturală. A fost produs deliberat, printr-o decizie politică asumată, iar decizia aceea a aparținut exact partidului care astăzi se prezintă drept soluție.
„De aceea, Consiliul Politic Național al PSD a decis să susțină intrarea partidului la guvernare, pornind de la un principiu esențial: salvarea economiei trebuie să primeze în fața jocurilor politice.”
Principiul este frumos formulat. Dar dacă „jocurile politice” sunt problema, ar fi util să spunem cine le-a jucat. PSD a făcut parte din guvernul Bolojan. PSD a votat și a aprobat toate măsurile de creștere a TVA, a taxelor, a impozitelor și a accizelor. Și tot PSD, alături de AUR, a votat dărâmarea acelui guvern. Nu a fost o fatalitate, o întâmplare. A fost o ALEGERE a PSD.
Iar consecința logică este simplă: dacă PSD nu ar fi dat jos propriul guvern, problema pe care acum o invocă nu ar fi existat. Dacă PSD nu ar fi votat creșterile de TVA și taxe, acestea nu ar fi crescut. Nu ai cum să fii „parte a soluției” la o problemă pe care ai generat-o tu, cu câteva luni înainte. Cel puțin nu fără o minimă asumare publică.
Lista de priorități: promisiuni corecte, într-un context care le contrazice
Marius Budăi enumeră prioritățile pe care PSD susține că le-a „impus” în programul viitorului Guvern Niculescu. Așadar, peste șase luni nu poți să vii să critici și noul guvern când anunți că deja ai impus ceva. Merită citate integral, pentru că fiecare dintre ele ridică o întrebare:
-
„Transparență bugetară – prezentarea situației reale a deficitului și a datoriilor amânate;”
-
„Bani pentru ceea ce contează – rectificare bugetară pentru spitale, servicii esențiale și funcționarea statului;”
-
„Relansare economică – aplicarea măsurilor de stimulare a economiei și susținerea investițiilor;”
-
„Protejarea veniturilor – indexarea pensiilor, inclusiv a celor militare, și a pensiei minime;”
-
„Dreptate pentru cei vulnerabili – eliminarea CASS pentru mame, veterani și persoanele cu dizabilități;”
-
„Fără noi creșteri de taxe în 2027 – printr-un angajament asumat împreună cu mediul de afaceri și sindicatele, pentru predictibilitate fiscală;”
-
„Siguranță pentru iarnă – măsuri concrete pentru asigurarea energiei și încălzirii;”
-
„Fonduri europene și investiții – inventarierea proiectelor și identificarea celor care riscă să piardă finanțarea europeană;”
-
„O administrație mai eficientă – reformă administrativă prin comasarea voluntară a localităților mici și a serviciilor publice, pentru reducerea cheltuielilor;”
-
„Un buget responsabil pentru 2027 – cu respectarea țintelor de deficit și menținerea unui nivel ridicat al investițiilor.”
La nivel declarativ, lista este rezonabilă. Cine ar putea fi împotriva transparenței bugetare, a banilor pentru spitale, a indexării pensiilor sau a fondurilor europene?
Problema nu este ce promite PSD. Problema este că PSD a avut puterea, timpul și voturile necesare pentru a face o parte importantă dintre aceste lucruri… și nu le-a făcut. Mai mult, a votat sau a validat măsurile opuse.
„Transparență bugetară”, după ce s-a votat majorarea taxelor
Este greu să ceri transparență cu privire la deficitul real atunci când ai făcut parte din executivul care l-a gestionat, atunci când ai votat majorările care au fost prezentate public ca fiind necesare, și atunci când ai părăsit guvernarea fără să lași în urmă un bilanț asumat al acestor cifre. Transparența se cere de la opoziție, nu se descoperă brusc la intrarea la guvernare. Mai mult, să uiți de Guvernul Marcel Ciolacu, când PSD făcea doar ce își dorea, să uiți de deficitul lăsat de Ciolacu, și acela cosmetizat din pix pentru că real era mult mai mare?
„Fără noi creșteri de taxe în 2027″… după ce a votat creșterea taxelor
Aici este punctul cel mai delicat al întregii postări al domnului deputat al PSD Botoșani. Budăi promite „fără noi creșteri de taxe în 2027”. Or, creșterile de TVA, de taxe, de impozite și de accize au fost votate și aprobate cu contribuția PSD, din interiorul guvernului Bolojan, la un nivel foarte mare. Angajamentul pentru viitor sună onest doar dacă este însoțit de recunoașterea celor din trecut.
„Dreptate pentru mame”, după ce nedreptatea a fost făcută și de PSD
Punctul privind „eliminarea CASS pentru mame, veterani și persoanele cu dizabilități” merită o atenție aparte. Nu pentru că măsura nu ar fi corectă, fiindcă este corectă și necesară. Ci pentru că vine după nedreptatea pe care PSD a făcut-o tot în guvernarea din care făcea parte și pe care a validat-o. Adică: instituim o povară fiscală, o lăsăm să producă efecte, apoi o scoatem și o prezentăm ca pe un act de dreptate socială.
Nu este o dovadă de responsabilitate, ci o dovadă de calcul electoral.
„Sunt priorități asumate, cu termene clare”
Iată încheierea postării:
„Sunt priorități asumate, cu termene clare, după care rezultatele trebuie să se vadă în economie și în viața oamenilor.”
„România are nevoie de stabilitate, dar stabilitatea nu înseamnă să continuăm la nesfârșit aceleași greșeli. Înseamnă să repornim economia, să protejăm veniturile oamenilor, să susținem investițiile și să oferim mediului de afaceri predictibilitatea de care are nevoie.”
Frazarea este corectă din punct de vedere economic. „Predictibilitate fiscală”, „relansare economică”, „protejarea veniturilor”, toate acestea sunt condiții reale pentru o economie funcțională.
Dar tocmai aici apare contradicția fundamentală: predictibilitatea fiscală este exact ce PSD a contribuit să distrugă. 2000 de modificări fiscale s-au făcut în ultimii zece ani în România. 2000! Dar Budăi și PSD se comportă de parcă abia de săptămâna viitoare vor ajunge pentru prima dată la guvernare. Mediul de afaceri nu are nevoie de o nouă listă de priorități. Are nevoie de stabilitatea pe care PSD a ajutat să o elimine, votând majorări de taxe în guvernul Bolojan și apoi retrăgându-și sprijinul pentru acel guvern.
„Stabilitatea nu înseamnă să continuăm la nesfârșit aceleași greșeli” — corect. Dar cine a făcut greșelile? Budăi nu spune. Iar tăcerea este autoacuzatoare.
Postarea lui Marius Budăi este un exercițiu retoric, coafat electoral, bine construit. Dar nu explică de unde vin banii pentru toate prioritățile enumerate, nu explică ce se întâmplă cu deficitul moștenit parțial din propria guvernare și nu explică de ce „soluția” propusă este oferită de exact aceia care au votat „problema”.
Marius Budăi spune că „economia României nu mai poate aștepta”. Adevărat. Dar economia României nu are nevoie de o nouă promisiune. Are nevoie de consistență între ce se votează și ce se declară.

