Ce înseamnă al patrulea Lidl din Botoșani
Vestea că Lidl a primit autorizație de construire pentru încă un magazin în municipiu stârnește, de obicei, două reacții. Prima este bucuria, o investiție nouă, locuri de muncă, o zonă comercială care se dezvoltă. A doua, mult mai frecventă în comentarii, este nemulțumirea adesea însoțită chiar de hate: „Încă un magazin? Dar o fabrică pe când?”.
E o reacție legitimă. O fabrică înseamnă producție, înseamnă valoare adăugată, salarii poate mai mari și o economie locală mai solidă decât cea bazată pe comerț. Comparația, însă, are o hibă: nu Lidl decide dacă Botoșaniul are o fabrică. Lidl decide dacă Botoșaniul are un Lidl. Iar faptul că a decis să construiască al patrulea magazin aici spune ceva important: compania a făcut calcule, a studiat piața și a concluzionat că există cerere, că există putere de cumpărare, că există un bazin de clienți care justifică investiția.
Aceste date ar trebui să reprezinte o oportunitate pentru antreprenorii locali deoarece ele ar trebui să ridice o altă întrebare, mult mai utilă pentru comunitate: dacă există piață de desfacere, cine o alimentează?
Un magazin de tip Lidl nu este doar un consumator pasiv de marfă venită de departe. Este și o platformă de desfacere care, la nivel de rețea, achiziționează sute de produse de la furnizori locali și regionali. Lidl România are programe dedicate producătorilor români, iar rafturile magazinelor sale includ, în proporție semnificativă, alimente produse în România. Asta înseamnă o oportunitate concretă pentru zona Botoșaniului, în special pentru: producători de legume și fructe, inclusiv din sere și solarii; apicultori și producători de miere; producători de conserve, murături, dulcețuri, zacuști și sucuri; crescători de animale și producători de brânzeturi, cașcavaluri, mezeluri artizanale; mici procesatori și cooperative agricole.
Problema nu este că nu se poate. Problema este că, de cele mai multe ori, producătorii mici nu știu cum să intre în contact cu un retailer de talie mare, nu pot acoperi volumele cerute sau nu sunt organizați în forme asociative care să le permită negocierea și cantitățile cerute de rețeaua de magazine.
Nu se deschide o fabrică, ci un magazin. Dar într-un magazin se vând produse fabricate de producători locali, ateliere, mici sau mari unități de producție. Poate corect este să ne întrebăm la Botoșani ”Ce putem noi produce pentru a vinde în Lidl?”. O simplă listă a produselor locale care s-ar potrivi pe rafturile unui discounter ar putea arăta, în cazul Botoșaniului, surprinzător de lungă.
Cum ne asociem pentru a putea vinde? Un singur producător local nu poate livra cantități constante. O cooperativă, în schimb, poate. Formele asociative sunt exact mecanismul prin care producătorii mici ajung pe rafturile marilor retaileri. Avem ”usturoi de Copălău”, dar vândut la pungă sau la coșarcă, nicidecum etichetat, fără selecție pe categorii de calitate, fără o asociere care să livreze și cantitate.
Cum putem profita de pe urma vadului comercial generat de un nou LIDL? Un magazin nou nu înseamnă doar o clădire. Înseamnă trafic, înseamnă vad comercial, înseamnă că zona din jur devine brusc interesantă pentru alte investiții, de la servicii și mici afaceri până la spații comerciale complementare. Tocmai de aceea, pe lângă Altex, care va construi pe același amplasament un magazin și o galerie comercială mică, este de așteptat ca acea zonă să atragă și alte afaceri, dar asta doar în cazul în care antreprenorii vor avea deschiderea să profite de fluxul adus de Altex.
A spune „încă un magazin” este corect, dar incomplet. Un magazin nou este un semnal de piață. Iar semnalele de piață pot fi ignorate sau pot fi folosite. Noi până acum, ca și comunitate locală, le-am cam ignorat.