Președintele Consiliului Județean Botoșani, Valeriu Iftime, a decis să trimită funcționarii instituției la cursuri de formare în sistemul Kaizen, o metodă de management centrată pe îmbunătățire continuă, aplicată cu succes de mulți ani atât în companii private de top la nivel mondial, cât și în administrații publice occidentale. Vestea a fost întâmpinată, în bună parte din spațiul public local, cu ironie din cauza costului de 70.000 de euro, într-un județ care „nu stă bine la capitolul dezvoltare”. Dar se uită de milioanele de euro plătiți sub formă de salarii și sporuri unor funcționari care au ca țintă doar să fie măcar 8 ore la program, atât.
Un om de afaceri, față în față cu birocrația care nu vrea să se miște
Valeriu Iftime nu este un politician de carieră venit din administrație. Este omul care, alături de asociații săi, a construit Elsaco, un grup de companii cu activitate solidă în proiecte de energie și eficiență energetică, responsabil, printre altele, de retehnologizarea unor centrale de termoficare strategice din țară. Toată viața sa profesională s-a derulat în mediul privat, nu în birocrația publică.
Iar în același județ, un alt antreprenor, Gheorghe Ciubotaru, conduce Electroalfa, companie care aplică de peste zece ani exact sistemul Kaizen pe care Iftime vrea acum să îl aducă la CJ Botoșani. Electroalfa a fost listată anul acesta pe bursă, se extinde în domeniul feroviar și tocmai a deschis o nouă fabrică în parteneriat cu investitori germani. Electroalfa este dovada vie, la doar câțiva kilometri de sediul Consiliului Județean, că metoda funcționează atunci când e aplicată consecvent.
Când un asemenea om ajunge la conducerea Consiliului Județean și găsește o instituție marcată de patru ani de mandat dezastruos sub Costică Macaleți, urmat de un mandat al Doinei Federovici în care lucrurile s-au mișcat, dar insuficient, concluzia lui nu ar trebui să surprindă pe nimeni: o masă de funcționari demotivați, lipsiți de inițiativă, obișnuiți să răspundă „nu se poate” la orice propunere de dezvoltare, nu se schimbă prin decrete sau prin discursuri motivaționale. Se schimbă, dacă se schimbă, prin metodă, disciplină și timp.
„Timpul trece, leafa merge”
Cine a interacționat vreodată cu birocrația românească de la nivel județean cunoaște fenomenul descris cinic, dar exact, prin sintagma „timpul trece, leafa merge”: absența oricărei presiuni pentru rezultate, absența oricărei culturi a performanței, un sistem în care inițiativa este privită cu suspiciune, nu cu apreciere. Nu e o problemă specifică Botoșaniului, e o boală structurală a unei bune părți din administrația publică românească, dar tocmai de aceea contează cine încearcă să o trateze și cu ce instrumente.
Kaizen nu este o modă de management, ci un sistem testat, cu rezultate verificabile, aplicat de la Toyota până la administrații publice din Japonia, Marea Britanie sau Statele Unite. Principiul de bază, îmbunătățire mică, dar constantă, la fiecare nivel al organizației, cu implicarea activă a fiecărui angajat, este exact opusul culturii de „nu se poate” pe care CJ Botoșani a cultivat-o, se pare, prea multă vreme. Oricum, funcționărimea de la Botoșani, mai ales șefimea funcționărimii trebuie abordată Kayzen, adică pași mici, dar constanți, că dacă încerci prin pași mari s-ar putea să îi ia amețeala, după anii de lene, și să își ceară concediu medical… că de plecat nu pleacă nimeni de acolo.
De ce contează, de fapt, această schimbare pentru Botoșani
CJ Botoșani, prin modul în care a funcționat până acum, nu a reușit să genereze dezvoltare reală pentru județ. A produs, în mare parte, proiecte mici, fără impact economic semnificativ, fără o strategie coerentă de atragere a marilor investitori, exact tipul de investiții care nu se văd în timp scurt, nu pot fi arătate ca realizare la următoarele alegeri locale, dar care sunt singurele capabile să schimbe, structural, viitorul economic al unui județ.
Două exemple concrete, deja discutate în paginile acestui site, confirmă exact acest tipar: extinderea rețelei de gaze naturale pentru viitoarele parcuri industriale ale județului și insistențele constante, la nivel național, pentru construcția infrastructurii electrice de mare capacitate care a permis, în cele din urmă, aprobarea de către Comisia Europeană a unei investiții masive într-un parc eolian de 1,2 GW pe teritoriul județului, un proiect la care fondul global Blackstone participă cu finanțare de miliarde de euro, prin acordul cu dezvoltatorul Eurowind Energy.
Acest tip de proiect nu produce voturi imediate… mai ales peste doi ani. Nu poate fi tăiată o panglică la el în următorii doi ani. Dar înseamnă, pe termen lung, energie electrică generatoare de TVA în județ, bugete locale îngroșate prin cotele defalcate din acest TVA, și o bază economică reală pentru dezvoltarea Botoșaniului, exact genul de investiție strategică pe care o administrație publică performantă ar trebui să o urmărească sistematic, nu ocazional.
Riscul real: metoda bună aplicată unei culturi organizaționale rezistente la schimbare
Ar fi naiv, însă, să tratăm implementarea Kaizen la CJ Botoșani ca pe o soluție garantată deoarece metodele de management performant funcționează doar acolo unde există, măcar minimal, disponibilitatea oamenilor de a se implica. Dacă indolența și lipsa de implicare descrise mai sus sunt adânc înrădăcinate în cultura instituțională a CJ Botoșani, e posibil ca nici cel mai bun sistem de management din lume să nu producă rezultate peste noapte sau, în cazuri extreme, deloc. Funcționarii refuză evaluarea reală a performanței individuale și, în mod repetat, orice schimbare care îi scoate în afara zonei de confort, iar după patru ani cu un șef cum a fost Costică Macaleți… zona de confort, adică lenea, este la nivel de artă.
Este exact motivul pentru care inițiativa merită urmărită. Dacă nu funcționează, va fi, cel puțin, dovada clară că problema nu ține de metodă, ci de oamenii care refuză, sistematic, orice formă de performanță. Dacă dă roade… vom avea o administrație faină.
Cei 70.000 de euro investiți în formarea funcționarilor CJ Botoșani nu sunt suma care ar trebui să scandalizeze pe nimeni, mai ales prin comparație cu costul, mult mai mare și, pentru unii, mult mai puțin vizibil al unei administrații care, ani la rând, nu a reușit să transforme oportunitățile județului în dezvoltare reală.